Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)
1. (la Platon) explicare a cunoaşterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obţinute de medic prin interogarea bolnavului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Angelus, lat. angelus)
1. rugăciune catolică, începând cu acest cuvânt, care se spune în amintirea aşa-zisei încarnări a lui Cristos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. apprecatio)
1. (istorie) scurtă rugăciune finală de binecuvântare în documentele medievale.
2. (prin ext.) formulă de încheiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. confiteor, eu mărturisesc)
1. rugăciune catolică spusă în timpul liturghiei sau înainte de împărtăşanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. introitus, intrare)
1. rugăciune cântată de cor la începutul misei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. invocation, lat. invocatio)
1. acțiunea de a invoca și rezultatul ei; invocare.
2. acțiunea de a chema ajutorul sau prezența unei ființe superioare, în special prin rugăciune; (prin metonimie) rugăciune scurtă.
3. procedeu artistic, rugăminte prin care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira.
4. (programare) acțiunea de a invoca o funcție: apel.