Rezultate secundare (Ruinare.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégringolade)
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éversion, lat. eversio)
1. răsturnare, ruină, ruinare.
2. ieşire a unei mucoase din cavitatea ei naturală.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. naufrageur)
1. persoană care provoacă naufragierea corăbiilor pentru a le jefui, ademenindu-le către o coastă periculoasă prin semnale false.
2. (fig.) persoană care provoacă ruinarea cuiva sau a ceva; cel care face ca un proiect, o afacere să eșueze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. risipi)
1. acțiunea de a irosi (bani, o avere, un patrimoniu) în cheltuieli dezordonate, inutile, excesive; rezultatul acestei acțiuni.
2. împrăștiere, răspândire, dispersare.
6. (fig.) destrămare, spulberare, îndepărtare.
7. (fig.) faptul de a irosi ceva (forțele, facultățile, timpul, viața, etc.) prin folosire dezordonată, fără profit; rezultatul acestei acțiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: cuvânt creat în 1794 de Gracchus Babeuf din latinescul populus „oameni” și caedere „a ucide”.
2. care provoacă moartea, ruinarea oamenilor.