rula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rouler)

1. tr. a deplasa un corp prin rostogolire.
2. (despre vehicule) a se deplasa prin rostogolirea roților sau a rolelor pe o cale fixă.
3. a parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul.
4. a înfășura, a face sul.
5. (croitorie) a rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc.
6. a face să circule (fonduri bănești).
7. intr. (despre filme) a fi proiectat pe ecran.
8. (despre cicliști, atleți) a alerga relaxat și uniform.
9. (despre nave, avioane) a se balansa în sens transversal; a avea ruliu.

carcerulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcérule)

1. fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent.

derula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dérouler)

1. tr. a desfășura ceva rulat.
2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului.
3. a trece în revistă (evenimente etc.)Itr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda.

exogastrulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. exogastrula)

1. (med.) embrion anormal cu evaginarea intestinului primitiv.

ferulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. ferula, cf. fr. férule)

1. (antichitate) baston, simbolul demnității sacerdotale.
2. (mitologie) un fel de toiag înconjurat de viță de vie și iederă, care se termină cu un con de pin sau frunze de viță de vie; tirs.
3. (religie) cârjă episcopală medievală.
4. (arhitectură creștină) spațiu introductiv al vechilor bazilici occidentale destinat unor activități specifice; naos, nartex.

gastrulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gastrula)

1. stadiu în dezvoltarea embrionului la metazoare după blastulă, în formă de sac, cu o cavitate care comunică cu exteriorul prin blastofor.

glomerulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glomérule)

1. organ format dintr-un vas de sânge sau țesut limfoid cu aspect de ghem.
2. element al rinichiului.
3. bulgăr mic de pământ de diferite forme și mărimi.
4. inflorescență globulară constituită din flori inserate pe un peduncul foarte mic.
5. fruct compus provenind dintr-o astfel de inflorescență.

anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.

antiparalel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiparallèle)

1. (despre drepte, vectori) paralel și de sens contrar.
2. (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil.

apela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. appeler, lat. appellare)

1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.
2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.
3. tr. (inform.) a rula (un program).
4. a contacta pe cineva prin telefon.

atomicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.

autopornire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + pornire)

1. rulare automată a funcționării normale a unui motor asincron.

bandă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.