bandă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.

combo

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. combo)

1. mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din trei până la opt persoane, care cântă într-un cabaret; orchestră.
2. (informatică) combo-box = tip de casetă derulantă.

conveier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din fr. convoyeur, rus. konveier; engl. conveyer)

1. transportor cu unul sau mai multe elemente flexibile de tracțiune; bandă rulantă.
2. ~ verde = sistem de organizare a bazei furajere prin care se asigură producerea nutrețurilor verzi în mod continuu.
3. (var.) conveior.

escalator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. escalator)

1. scară rulantă, cu trepte mișcătoare, care transportă oameni de la un nivel la altul.

fordism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fordisme)

1. sistem de organizare a muncii și de salarizare care urmărește sporirea maximă a intensității muncii prin divizarea extremă a acesteia pe operații organizate în flux continuu, pe bandă rulantă.

trotuar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. trottoir)

1. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor.
2. spațiu înălțat prevăzut pe marginea unei străzi (unui drum, unui chei etc.) pentru trecerea pietonilor.
3. ~ rulant = platformă rulantă folosită pentru deplasarea persoanelor sau a mărfurilor.
4. (fam.) a face ~ul = a se prostitua, a racola trecători pentru practicarea prostituției.
5. femeie de ~ = femeie care racolează trecători (pe drumul public) pentru practicarea prostituției; prostituată.
6. (var.) (înv.) trotoar, (formă coruptă) trotal.