rulare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. rula)

1. acțiunea de a rula și rezultatul ei.
2. deplasare a unui obiect prin rostogolire.
3. mișcare a unui vehicul prin învârtirea roților.
4. deplasare pe sol a unei aeronave; rulaj.
5. proiectare (a unui film) pe un ecran cinematografic.

autopornire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + pornire)

1. rulare automată a funcționării normale a unui motor asincron.

bobinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. baboneur)

1. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice.
2. s. f. mașină de bobinat.
3. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine.

breker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. braker)

1. pliuri de cord limitate de zona de rulare a unei anvelope.

canonieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canonnière)

1. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc.

croazieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. croisière)

1. călătorie de agrement pe o navă de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale.
2. (sintagmă) viteză de ~ = viteză de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, în condiții normale, pe un parcurs lung; viteza normală după probe.
3. (sintagmă) viteză de ~ = (fig.) ritm normal de activitate după o perioadă de adaptare.
4. acțiune de patrulare pe mare în timp de război executată de către o navă militară.

declanșor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déclencheur)

1. dispozitiv folosit pentru a iniția o acțiune; piesă care declanșează funcționarea unui mecanism; declanșator.
2. (biol.) situație sau stimul care declanșează, într-un mod specific, derularea unui act instinctiv.