Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypoderme)
1. muscă a cărei larvă este un parazit al pielii rumegătoarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lactoferment)
1. ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor, care încheagă cazeina din lapte; chimozină, cheag.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ovin, lat. ovinus)
2. s. f. pl. subfamilie a rumegătoarelor: oaia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. régurgitation)
1. (med.) revenirea alimentelor din stomac sau esofag în gură, fără greață sau efort; regurgitare.
2. revărsarea unei conducte, rezervor de apă etc. prin deschiderea sa.
3. (mamalogie) mod de digestie specific rumegătoarelor, prin care alimentele sunt date afară pentru a fi mestecate și înghițite a doua oară.
4. (ornitologie) returnarea alimentelor deja ingerate pentru a-și hrăni puii sau pentru a se apăra.
6. (antonime) ingurgitare, ingurgitație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sélénodonte/s/)
1. adj. (despre molarii rumegătoarelor) care prezintă în stadiul adult încreţituri semilunare orientate longitudinal spre suprafaţa coroanei.
2. s. n. pl. subordin de mamifere paricopitate rumegătoare: girafa, cămila şi lama.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (tc. ișkembe, cf. bg. skembe)
2. ciorbă de burtă, fel de mâncare oriental din burtă sau măruntaie de miel.
3. (var.) schembea, (Mold.) șchiombea.