corupe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. corrumpere)

1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.
2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.

erupe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. erumpere)

1. (despre magmă, petrol etc.) a face erupție; a țâșni, a izbucni.
2. (despre pete, bășicuțe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea.

întrerupe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. interrompre)

1. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.)Itr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește.

irupe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. irrumpere)

1. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a țâșni.

rupelian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rupélien)

1. (din) etajul mijlociu al oligocenului.

rupere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. rupe)

1. acțiunea de a (se) rupe și rezultatul ei.
2. anulare, desfacere a unei relații sociale; ruptură.
3. desfacere, descompunere.
4. distrugerea continuității unui material solid; frângere.
5. încetare a unei acțiuni, curmare a unor raporturi, a unor legături, a unor negocieri.
6. (loc. adv.) cu ~ de inimă = cu mare durere.
7. (mat.) teorii de ~ = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitări mecanice pe mai multe direcții.
8. (pop.) ~a prețului = fixarea prețului unei vânzări.
9. (tehn.) ~ de pantă = construcție (de beton, zidărie de piatră sau de lemn) între două porțiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor.
10. ~ de nori = ploaie torențială însoțită de descărcări electrice.
11. ~a emulsiei = desfacerea unei emulsii în cele două elemente componete.
12. (var.) (înv.) rumpere.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.

adultera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).

aeropurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.