Dictionar

Rezultate secundare (Rupte.):

Consolidaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.

2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.

3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.

4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.

5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

7. (economie) fuziunea mai multor companii.

8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.

9. (var.) consolidațiune.

10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.


Cremnofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cremnophytes)

1. vegetaţie care creşte pe stâncile abrupte.


Fiord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fiord)

1. golf maritim îngust şi adânc, cu maluri abrupte.


Insulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. insula)

1. suprafață de pământ mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă.

2. ~ plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur.

3. suprafață (triunghiulară) la ramificații de drumuri la delimitarea benzilor de circulație către diferite direcții.

4. suprastructură a unui portavion.


Pinaclu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pinacle, lat. pinnaculum)

1. partea cea mai înaltă a unui edificiu.

2. coronamentul unui contrafort.

3. element de construcţie, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă.

4. formă înălţată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte.


Remaia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. remailler)

1. a reface la un ciorap, la tricot ochiurile rupte ori scăpate.