Dictionar

adenovirus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénovirus)

1. grup de virusuri cu afinitate pentru mucoasa conjunctivală, faringială și țesutul limfatic.
 

anavirus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anavirus)

1. inframicorp devenit inactiv patologic sub acțiunea căldurii sau formolului.
 

antivirus

Parte de vorbire:  s.n., s.m.  
Etimologie: (fr. antivirus)

1. s.n. substanță care împiedică dezvoltarea virusurilor.
2. s.m. software capabil să detecteze și să elimine virușii informatici.
 

carus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carus)

1. (med.) starea cea mai gravă, ultimă a comei.
 

chorus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. chorus)

1. vechi dans și cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul reluat de cor.
2. partea principală a unei teme de jaz.
3. improvizație colectivă după improvizațiile soliștilor.
 

cirrus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cirrus, lat. cirrus „șuviță de păr”)

1. (meteorologie) nor de mare altitudine (6-10 km) care se dezvoltă în benzi izolate (ex. cirrus fusiform).
2. cirus.
 

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
 

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
 

abscons, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abscons, lat. absconsus)

1. care este greu de înțeles; obscur; abstrus.
2. (antonime) clar, comprehensibil.
 

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

acreție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.