antitrust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. antitrust)

1. inv. care se opune monopolizării pieței și îngrădirii liberei concurențe.

brust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Brust)

1. front vertical care separă un inel de tunel în curs de excavare de inelul alăturat, neexcavat.

rustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rustique, fr. rusticus)

1. adj. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican.
2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan.
3. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut.

rustican, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. rusticano)

1. tipic oamenilor din mediul rural și orașelor mici; de la țară, de țăran; rustic.

rusticism

Parte de vorbire:  s.n. (rar)  
Etimologie: (rustic + -ism)

1. caracterul a ceea ce este rustic, câmpenesc; rusticitate.

rusticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rusticité)

1. caracterul a ceea ce este rustic, a ceea ce se referă la viața și manierele rurale; (rar) rusticism.
2. (depr.) lipsă de delicatețe, de bune maniere; bădărănie, grosolănie.
3. capacitatea de rezistență a unei plante sau a unui animal la intemperii.

acreție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. starea unui lucru care aderă fizic la altul.
2. (în special) acțiunea de a se lipi de o suprafață, sub acțiunea forțelor de atracție dintre molecule; lipire strânsă; aderare, legătură.
3. (med., biol.) faptul, pentru două organe, de a fi sudate unul de celălalt.
4. (medicină) unire accidentală sau morbidă a două părți care sunt separate în stare normală; bridă.
5. (fizică) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
6. (construcții) fenomen de legătură între beton și oțel.
7. (metalurgie) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
8. (prin ext.) solidarizare conștientă.
9. (botanică) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
10. (mecanică) legătura roților cu solul care permite unui vehicul să se deplaseze înainte.
11. (fig.) atașament puternic (față de un partid, o credință etc.).
12. (antonime) inaderență, neaderență, nonaderență.

agrest, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. agrestis, fr. agreste)

1. câmpenesc, rustic.
2. grosolan.

AGRIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)

1. „sălbatic, rustic, necultivat”.

amfipode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphipodes)

1. pl. ordin de crustacee cu două feluri de picioare, pentru sărit și înotat.

antenate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenates)

1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode și crustacee.