Rezultate secundare (Rust):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. antitrust)
1. inv. care se opune monopolizării pieţei şi îngrădirii liberei concurenţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Brust)
1. front vertical care separă un inel de tunel în curs de excavare de inelul alăturat, neexcavat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rustique, fr. rusticus)
1. adj. de (la), ca la ţară; câmpenesc; rustican.
2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan.
3. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu faţa exterioară cioplită brut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. rusticano)
1. tipic oamenilor din mediul rural și orașelor mici; de la țară, de țăran; rustic.
Parte de vorbire: s.n. (rar)
Origine: (rustic + -ism)
1. caracterul a ceea ce este rustic, câmpenesc; rusticitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rusticité)
1. caracterul a ceea ce este rustic, a ceea ce se referă la viața și manierele rurale; (rar) rusticism.
2. (depr.) lipsă de delicatețe, de bune maniere; bădărănie, grosolănie.
3. capacitatea de rezistență a unei plante sau a unui animal la intemperii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)
1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. agrestis, fr. agreste)
2. grosolan.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)
1. „sălbatic, rustic, necultivat”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphipodes)
1. pl. ordin de crustacee cu două feluri de picioare, pentru sărit şi înotat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenates)
1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode şi crustacee.