OK
X
ras
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ras)
1.
înalt
titlu
nobiliar
militar
în
Etiopia,
rezervat
căpeteniilor
de
provincii
istorice.
acantoceras
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acanthocéras)
1.
amonit
cu
cochilia
groasă,
răsucită
dorsal,
prevăzută
cu
spini.
ambaras
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. embarras)
1.
ambuteiaj.
2.
obstacol
care
oprește,
care
împiedică
realizarea
a
ceva;
ceea
ce
împiedică
o
acțiune,
i
se
opune,
o
încetinește.
3.
poziție
jenantă,
situație
dificilă
și
enervantă;
jena
rezultată
din
această
situație.
4.
disconfort
în
acțiune
sau
vorbire;
confuzie,
jenă.
5.
stare
de
spirit
care
rezultă
dintr-o
situație
dificilă;
incertitudine
intelectuală.
6.
încurcătură,
jenă
financiară,
penurie.
7.
perplexitate.
8.
(var.)
ambara.
arboraș
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (arbore + -aș)
1.
diminutiv
al
lui
arbore;
arbore
mic.
bras
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. brasse)
1.
stil
de
înot
în
poziție
ventrală,
în
care
brațele
și
picioarele
împing
corpul
înainte
prin
mișcări
largi,
alternative;
broscuță.
covoraș
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (covor + -aș)
1.
diminutiv
al
lui
covor,
covorel.
cufăraș
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cufăr + -aș)
1.
diminutiv
al
lui
cufăr;
cufăr
mic;
cufărel,
cufăruț.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abațial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)
1.
care
aparține
unei
abații,
de
abație.
2.
care
constituie
un
element
al
unei
abații.
3.
biserică
~ă
=
biserica
principală
a
unei
abații.
4.
oraș
~
=
oraș
construit
în
jurul
unei
abații
celebre.
abietin
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abiétine)
1.
substanță
rășinoasă
extrasă
din
lemnul
de
brad,
sub
formă
de
cristale
incolore,
solubile
în
apă
și
alcool;
coniferină.
2.
substanță
rășinoasă,
extrasă
din
terebentina
de
Strasbourg
sau
balsamul
de
Canada,
capabilă
să
se
cristalizeze.