Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. judaïsme)
1. religia evreilor, precum și teologia, legea și tradițiile culturale ale poporului evreu; formă de viață religioasă specifică evreilor a cărei caracteristică esențială este credința într-o ființă supremă, autor al universului pe care îl guvernează prin providența sa; mozaism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. providentiel)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. providentialisme)
1. concepţie idealistă şi religioasă care susţine că providenţa ar determina desfăşurarea evenimentelor istorice.
2. credința într-o putere divină superioară care guvernează lumea, veghează asupra destinului indivizilor; (în particular) credința în guvernarea înțeleaptă a lui Dumnezeu, în înțelepciunea sa supremă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. providentialiste)
1. I. referitor la providențialism (doctrină filozofică care explică mersul lumii prin intervenția providenței).
2. care crede într-o putere superioară, divină, care guvernează lumea și veghează asupra destinului indivizilor.
3. II. adept al providențialismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théodicée)
1. parte a metafizicii care tratează despre divinitate, despre existența și atributele sale.
2. teologie naturală având ca obiect problema cunoașterii lui Dumnezeu și a providenței divine în termenii rațiunii.
3. doctrină filozofico-religioasă, inițiată de Leibniz, potrivit căreia existența răului în lume nu infirmă bunătatea divină.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT abbreviatio
3. EN abbreviation
5. RU сокращение