Dictionar

Rezultate principale (Răceală.):

Răceală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (răci + -eală)

1. temperatură scăzută a aerului; frig.

2. senzație de frig.

3. (fig.) lipsă de însuflețire sau de entuziasm; apatie, indiferență, nepăsare.

4. boală cauzată de supunerea organismului la acțiunea frigului.


Rezultate secundare (Răceală.):

Crăceală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crăci + -eală)

1. (despre oameni) desfacere a picioarelor; crăcănare.

2. desfacere în unghi; crăcire.

3. strâmbare în direcții diferite a dinților ferăstrăului; crăcire.

4. mers cu picioarele depărtate; crăcire.


Furbură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fourbure)

1. congestie şi inflamaţie a copitei (la cai sau la boi), provocată de o răceală ori de oboseală.


Glacial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. glacial)

1. de gheaţă; rece ca gheaţa.

2. (fig.) lipsit de căldură; rece, distant.

3. (adv.) cu răceală.


Marmoreu, -ee

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. marmoreus, it. marmoreo)

1. care are natura sau aspectul marmurei; marmorean.

2. care evocă marmura, caracteristicile marmurei (culoare, imobilitate, răceală).


Rezervă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réserve)

1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit.

2. (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori.

3. (fig.; pl.) posibilități.

4. cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ.

5. cameră de spital unde se internează un singur bolnav.

6. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie.

7. (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție.

8. motiv de îndoială, obiecție.

9. fără ~ = fără reținere, în întregime.

10. (fig.) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (p. ext.) răceală, indiferență.


îngheț

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. îngheța)

1. trecere a apei în stare de gheață; înghețare; (prin ext.) ger mare.

2. (fig.) fior de frig, răceală.


Răcit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. răci)

1. care a devenit (mai) rece; care este rece.

2. (despre ființe) care are o senzație de frig (din cauza spaimei, a unei emoții etc.).

3. bolnav de răceală.