Dictionar

răcime

Parte de vorbire:  s.f. (Olt.)  
Etimologie: (rece + -ime)

1. vreme rece.
2. (var.) recime.
 

răcire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. răci)

1. acțiunea de a (se) răci și rezultatul ei.
2. (despre obiecte) pierdere a căldurii; răcit.
3. (rar; despre oameni și animale) îmbolnăvire prin contractarea unei răceli.
4. (înv.) rușine.
5. (înv.) recire.
 

răcit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. răci)

1. faptul de a (se) răci.
2. pierdere a căldurii.
3. răcire.
 

răcit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. răci)

1. care a devenit (mai) rece; care este rece.
2. (despre ființe) care are o senzație de frig (din cauza spaimei, a unei emoții etc.).
3. bolnav de răceală.
 

actinodon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinodon)

1. batracian placoderm carnivor fosil.
 

advent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Advent, lat. adventus)

1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.
2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.
 

aerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spațial.
 

aerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aération)

1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.
 

aeropletismograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroplethysmographe)

1. aparat pentru înregistrarea modificărilor volumului toracic în timpul respirației.
 

alcarazas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcarazas, sp. alcarraza)

1. vas poros de pământ în care se produce răcirea lichidului.