Dictionar

răcire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. răci)

1. acțiunea de a (se) răci și rezultatul ei.
2. (despre obiecte) pierdere a căldurii; răcit.
3. (rar; despre oameni și animale) îmbolnăvire prin contractarea unei răceli.
4. (înv.) rușine.
5. (înv.) recire.
 

aerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aération)

1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.
 

alcarazas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcarazas, sp. alcarraza)

1. vas poros de pământ în care se produce răcirea lichidului.
 

antigel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigel)

1. soluție care se introduce în circuitul de răcire al motoarelor cu ardere internă.
 

barată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baratte)

1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale.
2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză.
 

batolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batholite)

1. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea și consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre.
 

bioclimatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bioclimatique)

1. care se referă la influența climatului asupra organismelor vii; care aparține bioclimatologiei; referitor la bioclimatologie.
2. (construcții) clădire ~ă = clădire a cărei amenajare și proiectare ține cont de climatul și mediul imediat, pentru a reduce necesarul de energie pentru încălzire, răcire și iluminat.