Dictionar

Rezultate secundare (Rădăcinii,):

Aerotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérotropisme)

1. (bot.) tropism sub influenţa oxigenului din aer (la creşterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.


Afix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.

2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.


Apicectomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. apicectomy)

1. ablaţiune a porţiunii apicale a rădăcinii unui dinte.


Apicoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apicolyse)

1. operaţie de turtire a vârfului unui plămân.

2. leziune a vârfului rădăcinii dentare.


Bulb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulbe, lat. bulbus)

1. tulpină subterană formată dintr-un înveliş membranos, din mai multe foi cărnoase.

2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării şi marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroşată, a rădăcinii firului de păr.

3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.


Cilindru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.

2. corp în formă de sul.

3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = ţesut central din structura internă a rădăcinii şi a tulpinii plantelor vasculare.

4. piesă în formă de tub din componenţa unui motor în care se deplasează pistonul.

5. piesă grea a unei maşini, care se roteşte în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valţ o ~ compresor = tăvălug.

6. s. n. joben.