Rezultate secundare (Rădăcinii,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérotropisme)
1. (bot.) tropism sub influenţa oxigenului din aer (la creşterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)
1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. apicectomy)
1. ablaţiune a porţiunii apicale a rădăcinii unui dinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apicolyse)
1. operaţie de turtire a vârfului unui plămân.
2. leziune a vârfului rădăcinii dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulbe, lat. bulbus)
1. tulpină subterană formată dintr-un înveliş membranos, din mai multe foi cărnoase.
2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării şi marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroşată, a rădăcinii firului de păr.
3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindre, lat. cylindrus)
1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = ţesut central din structura internă a rădăcinii şi a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componenţa unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei maşini, care se roteşte în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valţ o ~ compresor = tăvălug.