Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. botanolithe)
1. (paleont.) plantă, dintr-o epocă geologică trecută, a cărei existență este cunoscută grație resturilor sau amprentelor rămase; plantă fosilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chorio-épithéliome)
1. tumoare malignă care se dezvoltă în uter din resturile placentare rămase după o sarcină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (craca)
1. procedeu industrial prin care se obţin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracţionată a ţiţeiului, hidrocarburi uşoare, care au o valoare mai mare; cracaj.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dépressage)
1. acțiunea de a depresa; depresare.
2. desfacere cu ajutorul presei a unui ansamblu de două piese care au contact forțat.
3. modificare a proprietăților superficiale ale minereurilor cu ajutorul depresantelor.
4. (silv.) acțiunea de rărire a puieților dintr-o pepinieră pentru a limita competiția între tulpini și a permite o mai bună dezvoltare a celor rămase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sancr. hinayana, calea îngustă a mântuirii)
1. denumire a budismului timpuriu şi a orientării rămase fidelă acestuia; theravada.