cupon
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. coupon)
Etimologie: (fr. coupon)
1. parte a unui titlu de rentă, a unei acțiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadență.
2. parte detașabilă a unui bilet care conferă deținătorului un anumit drept.
3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă.