Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. rămâne)
2. (expr.) ~ în urmă = întârziere, lipsă de progres (în raport cu alții), stagnare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. spéléonaute)
1. explorator care face experiențe științifice prin rămânerea prelungită în grotele subterane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surfusion)
1. rămânere în stare lichidă a unor substanţe aflate sub temperatura de solidificare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. învechi)
3. ieșire din uz, din actualitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. stagna)
1. faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; lipsă de activitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. opri)
1. acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit.
2. (concr.) loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas.
4. (înv.) interdicție, prohibiție, piedică, opreliște.
5. (loc. adv.) fără ~ = neîntrerupt, neîncetat, continuu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reangaja)
1. acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei; angajare nouă.
2. (în vechea armată) act de rămânere în cadrele active ale armatei ale unor grade inferioare (sergenți), care primeau primul grad de subofițer.