Dictionar

carota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carotter)

1. (fam.) a înșela; a estorca.
2. a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă.
 

contradicție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contradiction, lat. contradictio)

1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora.
2. (log.) raport de ~ = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziție, în dezacord (cu). 2. nepotrivire între idei sau fapte.
 

decolta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décolleter)

1. a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite.
 

dezasorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. désassortir)

1. a face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri.
2. a desperechea (ceva asortat).
 

elibera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. eliberare)

1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.
2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.
3. a scoate din funcție; a desărcina.
4. a emite (un act, o marfă etc.).
5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).
6. refl. a se libera din armată.
7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.
 

idempotență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idempotence)

1. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate.