răscumpăra

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (răs- + cumpăra)

1. a plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa.
2. a cumpăra un obiect restituind posesorului prețul plătit sau oferindu-i un suprapreț.
3. a obține eliberarea unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți.
4. a lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate.
5. a compensa printr-o realizare ulterioară o acțiune (dăunătoare); (despre realizări) a constitui o compensație.
6. (greșeli, fapte rele) a ispăși prin chinuri și dureri.

răscumpărabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (răscumpăra + -bil)

1. care poate fi răscumpărat; răscumpărător.

răscumpărare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. răscumpăra)

1. faptul de a răscumpăra.
2. plătirea unei sume pentru a readuce în stăpânire un bun înstrăinat.
3. obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani).
4. compensație.
5. mântuire.

răscumpărat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (v. răscumpăra)

1. I. (despre obiecte vândute sau amanetate) readus în proprietate în urma achitării unei sume de bani.
2. (despre persoane) eliberat în schimbul unei sume de bani.
3. (fig.) căruia i s-a făcut dreptate, răufăcătorul fiind pedepsit; răzbunat.
4. II. (înv.) răscumpărare.

răscumpărător, -oare

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (răscumpăra + -tor)

1. I. care poate fi răscumpărat; răscumpărabil.
2. care manifestă tendință de răzbunare; răzbunător.
3. (var.) răscumpărătoriu.
4. II. mântuitor.

răscumpărătură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (răscumpăra + -[ă]tură)

1. răscumpărare; (concret.) proprietate dobândită prin răscumpărare.

artnapping

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. artnapping)

1. furt de obiecte de artă (pentru răscumpărare).

baisse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baisse)

1. speculație la bursă practicată la operațiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.

kidnapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (amer. to kidosap, după fr. kidnapper)

1. a fura un copil; (p. ext.) a fura o persoană (în scopuri politice sau pentru răscumpărare).

mercedari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. it. mercede, milă)

1. pl. ordin de călugări cerșetori, fondat de dominicani în 1240, devenit apoi ordin militar, cu misiunea de a elibera pe sclavii creștini capturați de sarazini, prin strângerea fondurilor necesare pentru răscumpărarea lor.

taking

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. taking)

1. operațiuni de revânzare sau de răscumpărare a unor monede ori a unor cantități de aur care au fost cumpărate sau vândute numai cu scopul obținerii unui profit imediat.

judecie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (jude + -cie)

1. funcție de jude; circumscripție în care judele își exercită funcția.
2. domnie; stăpânire; suveranitate.
3. calitate de țăran liber.
4. carte de ~ = acte de răscumpărare din rumânie.
5. (înv. și reg.) giudecie.