Dictionar

Răscumpărabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (răscumpăra + -bil)

1. care poate fi răscumpărat; răscumpărător.


Răscumpărător, -oare

Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (răscumpăra + -tor)

1. I. care poate fi răscumpărat; răscumpărabil.

2. care manifestă tendință de răzbunare; răzbunător.

3. (var.) răscumpărătoriu.

4. II. mântuitor.