Dictionar

Rezultate secundare (Răspundere.):

Achita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.

2. (fam.) a ucide.

3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.

4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).


Agravant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aggravant, lat. aggravans)

1. care agravează.

2. circumstanţe ~e = împrejurări care măresc răspunderea penală.


Amnistie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)

1. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracţiuni.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Atenuant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atténuant, lat. attenuans)

1. care atenuează, care face mai puțin grav.

2. (dreptul penal) care atenuează, care diminuează gravitatea unei infracțiuni sau delict.

3. circumstanţe ~e = împrejurări care uşurează răspunderea penală a unui inculpat (antonim: circumstanță agravantă).


Colectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collectif, lat. collectivus)

1. adj. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.

2. substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeşte o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ - sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp şi spaţiu.

3. care aparţine tuturor; comun, obştesc, social.

4. s. n. grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, cu interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică.