autoreglare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autoregla)

1. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj.
2. proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat.

booster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. booster)

1. motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie și de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.

duplică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. duplique)

1. (vechiul drept) răspunsul pârâtului la replica reclamantului; răspuns la o replică.

focus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Fokus, fr. focus)

1. bacterii localizate în gură și faringe, care răspândesc în sânge focare de infecție.
2. (fiz.) focar, la lentile și oglinzi.
3. ~ grup = interviu de grup care implică un număr mic de persoane similare din punct de vedere demografic, sau participanți care au alte trăsături (experiențe) comune, pentru a determina răspunsul acestui grup și atitudinea pe care o adoptă cu privire la un produs, un serviciu, un concept etc.

ortotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. orthotropism)

1. caracteristică a unui corp de a fi ortotropic; ortotropie.
2. proprietatea de a fi ortotrop.
3. tendința ca un tropism (răspunsul de creștere al unei plante) să fie orientat direct în conformitate cu stimulul în cauză.

superpoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. superposition, lat. superpositio)

1. acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei; starea elementelor astfel dispuse; suprapunere.
2. așezare a unei figuri geometrice deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea; suprapunere.
3. (fiz.) principiul superpoziției = principiu, cunoscut și sub numele de proprietatea de suprapunere, care afirmă că, pentru toate sistemele liniare, răspunsul net cauzat de doi sau mai mulți stimuli este suma răspunsurilor care ar fi fost cauzate de fiecare stimul în mod individual.