răsturnătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (răsturna + -[ă]tură)

1. acțiunea de a (se) răsturna și rezultatul ei; răsturnare.
2. întoarcere într-o parte sau cu susul în jos; răsturnare.
3. (fig.) schimbare radicală a unei situații; răsturnare.

amfitrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphitrope)

1. (despre ovul, embrion) curbat în formă de potcoavă.
2. (despre plante) cu ovulul răsturnat.

bechie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béquille)

1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcații.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.

cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.

campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.

capota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capoter)

1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ.
2. (fig.) a suferi un eșec.

cataclism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)

1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influența unor fenomene interne și de scurtă durată (cutremure, erupții vulcanice etc.).
2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială; calamitate, dezastru.