Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (răsturna + -[ă]tură)
1. acțiunea de a (se) răsturna și rezultatul ei; răsturnare.
2. întoarcere într-o parte sau cu susul în jos; răsturnare.
3. (fig.) schimbare radicală a unei situații; răsturnare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphitrope)
1. (despre ovul, embrion) curbat în formă de potcoavă.
2. (despre plante) cu ovulul răsturnat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béquille)
1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcaţii.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. camera)
1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreţi.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalaţie, maşină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii şi transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer şi care se aşază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituţie având ca obiectiv sprijinirea activităţii dintr-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)
1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capoter)
1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuşi, cu botul în pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)
1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influenţa unor fenomene interne şi de scurtă durată (cutremure, erupţii vulcanice etc.).
2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială; calamitate, dezastru.