Rezultate secundare (Răsturnarea,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béquille)
1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcaţii.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrescarpe)
1. baraj antitanc pe coasta unui teren în contrapantă, pentru a mări gradul de înclinare a terenului şi a determina răsturnarea tancurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dadaïsme)
1. curent literar şi artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea şi răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul iraţional, suprimarea oricărei legături dintre gândire şi expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii şi de culori în artele plastice; dada.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. extroversion)
1. (anat.) inversiunea, răsturnarea unui organ membranos, astfel încât suprafața interioară să fie la exterior; exstrofie.
2. (psihologie) comportamentul unui individ care manifestă o mare ușurință în a stabili contacte cu cei din jur, care își exprimă cu ușurință sentimentele; extraversiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hystéron-protéron)
1. figură de stil, constând în răsturnarea ordinii fireşti a termenilor (cuvinte sau propoziţii), anticipându-se ceea ce ar trebui să urmeze.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. stato lat. status, după fr. état,)
1. instituție suprastructurală, instrument principal de organizare teritorială și administrativă a unei țări.
2. de ~ = care emană de la stat; condus și controlat de stat; referitor la stat.
3. om (sau bărbat) de ~ = persoană cu rol important în conducerea statului; lovitură de ~ = acțiunea rapidă care urmărește răsturnarea regimului politic existent și preluarea, prin forță, a puterii politice de stat de către un grup de persoane; puci.
4. (pl.; în feudalism) denumire a organelor reprezentative din anumite țări.