cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.

campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.

hidrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrie, gr. hydria)

1. vas grecesc de argilă arsă sau de metal în formă de pară răsturnată, cu trei toarte.

iconostrof

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. iconostrophe)

1. instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură.

miraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mirage)

1. fenomen optic datorat refracției luminii, care face uneori ca imaginea unor lucruri depărtate și ascunse dincolo de orizont să apară mai apropiată și răsturnată.
2. (fig.) iluzie.
3. lucru atrăgător; farmec, atracție.
4. examinare a ouălor supuse incubației cu ajutorul ovoscopului.

spidling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. spidling)

1. nume dat unor tăvițe de polistiren expandat, cu lăcașuri în formă de piramidă răsturnată, pentru răsaduri de legume sau flori.