Rezultate secundare (Răsucită;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocéras)
1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrospire)
1. tulpiniţă răsucită de la vârful seminţei, în germinaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atrope)
1. (bot.; despre organe) cu poziţie dreaptă, nerăsucită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucle)
1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. columelle, lat. columella)
2. ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2).
3. organ animal sau vegetal în formă de coloană.
4. coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluştelor gasteropode.
5. axa conică a melcului urechii interne.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelière)
1. şnur, cingătoare răsucită (ca frânghia).
2. torsadă.