cimbal
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (it. cimbalo, fr. cymbale)
Etimologie: (it. cimbalo, fr. cymbale)
1. vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; chimval.
2. instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cinel.