Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. augur)
1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul şi măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (conduce + -/ă/tor)
1. adj. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.
3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituţie, întreprindere, un (auto)vehicul etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. suspecter)
1. a bănui pe cineva de ceva (rău).
2. a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona.
Parte de vorbire: s.f. (înv., pop.)
Origine: (nesigură)
1. groapă cu apă (construită sau) formată de ploi, în care se scaldă rațele și gâștele; baltă, mocirlă.
2. suprafață adâncă cu apă; ochi (în râu).
Parte de vorbire: vb. intr. (reg.)
Origine: (din în- + corcos „necopt, crud”)
1. (referitor la grâu) a crește mai multe fire din același bob.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (suspecta)
1. acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire.
2. presupunere că cineva a făcut ceva (rău).
3. neîncredere.