Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigang)
1. inv. îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de răufăcători.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bandit, it. bandito)
1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brigandage)
1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. camorra)
1. bandă de răufăcători, în Sicilia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carcan)
1. guler de fier cu care erau legaţi în Franţa răufăcătorii la stâlpul infamiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. [mal] famé, lat. famatus)
1. care se bucură de o anumită reputație; cu renume, cu reputație, cu faimă.
2. (sintagmă) rău ~ = care are o reputaţie proastă, este frecventat de răufăcători.