Dictionar

antigang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigang)

1. inv. îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de răufăcători.
 

bandit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.
 

brigandaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brigandage)

1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.
 

camorra

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camorra)

1. bandă de răufăcători, în Sicilia.
2. bandă de escroci; mafie.
 

carcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcan)

1. guler de fier cu care erau legați în Franța răufăcătorii la stâlpul infamiei.
 

famat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. [mal] famé, lat. famatus)

1. care se bucură de o anumită reputație; cu renume, cu reputație, cu faimă.
2. (sintagmă) rău ~ = care are o reputație proastă, este frecventat de răufăcători.