Dictionar

Rezultate secundare (Răutate.):

Acerb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.

2. (antonime) agreabil, șarmant.


Amabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)

1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.

2. firea unei persoane vrednice de iubit.

3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.

4. (antonime) grosolănie, răutate.


Comenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commenter, lat. commentari)

1. a interpreta (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.).

2. (peior.) a discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva.

3. a analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.).


Critica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)

1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.

2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.

3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.


Malignitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. malignité, lat. malignitas)

1. caracter a ceea ce este malign.

2. (med.) tendința unei boli de a se agrava; caracterul sever și progresiv al unei tumori canceroase.

3. dispoziția de a face rău altora; răutate.

4. (var.) (înv.) malinitate.

5. (antonime) benignitate, bunătate.


Maliţiozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. maliziosità)

1. însuşirea de a fi maliţios; înţepătură, răutate; maliţie.