Rezultate secundare (Răutate.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)
1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commenter, lat. commentari)
1. a interpreta (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.).
2. (peior.) a discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva.
3. a analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)
1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. malignité, lat. malignitas)
1. caracter a ceea ce este malign.
2. (med.) tendința unei boli de a se agrava; caracterul sever și progresiv al unei tumori canceroase.
3. dispoziția de a face rău altora; răutate.
5. (antonime) benignitate, bunătate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. maliziosità)
1. însuşirea de a fi maliţios; înţepătură, răutate; maliţie.