Dictionar

caustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

1. adj. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale.
2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric.
3. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic.
 

cronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chronique, lat. chronica)

1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale.
2. (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului.
3. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei.
4. ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare.
5. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva.
 

malițios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. malicieux, lat. malitiosus)

1. răutăcios, mușcător, caustic.
 

acru, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. acrus)

1. s. n., adj. (gust) ca al oțetului, al lămâii etc.
2. adj. care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringent; acid, înțepător.
3. fig. morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit.
 

înrăutățit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. înrăutăți)

1. care a devenit rău; răutăcios, înrăit.
2. care s-a agravat.
3. (var.) (înv.) înrăotățat.
 

ricanare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ricana)

1. faptul de a ricana; rânjet, rânjire.
2. râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic.