Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commentaire, lat. commentarius)
1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare.
2. (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva.
3. interpretare a unei opere literare, istorice etc.
5. (inform.) text explicativ care însoţeşte un program pentru a-l face mai clar, dar fără influenţă asupra algoritmului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hostile, lat. hostilis)
1. care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos.
2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.
3. care nu este favorabil; nefavorabil.
4. (finanțe) preluare ~ă = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește să achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.
5. (antonime) neostil, prietenesc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (voi + -ință)
1. funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unui scop; vrere.
2. ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie.
4. senzație de satisfacere a gustului; voie; plăcere; plac; poftă; chef.
5. (expr.) ~a cea de pe urmă (sau ultima ~) = dorința unei persoane care se află pe patul de moarte.
6. rea-~ = atitudine răuvoitoare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (răspândi + -ac)
1. (depr.) persoană care preia și răspândește zvonuri cu intenții răuvoitoare.