OK
X
antirăzboinic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (anti- + războinic)
1.
(persoană)
care
este
împotriva
războiului,
care
se
opune
militarismului.
artă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)
1.
formă
a
activității
umane
care
oglindește
realitatea
în
imagini
expresive;
totalitatea
operelor
care
aparțin
acestei
forme.
2.
operă
de
~
=
operă
rezultată
din
activitatea
artistică
creatoare.
3.
~e
liberale
=
denumire
dată
în
învățământul
medieval
gramaticii,
retoricii,
dialecticii
(trivium),
aritmeticii,
geometriei,
astronomiei
și
teoriei
muzicii
(quadrivium).
4.
îndemânare
deosebită,
pricepere,
măiestrie,
abilitate.
5.
~
militară
=
parte
a
științei
militare
care
studiază
teoria
și
practica
pregătirii
și
ducerii
acțiunilor
de
luptă
și
a
războiului.
belicist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. belliciste)
1.
(cel)
care
susține
folosirea
forței
în
relațiile
internaționale;
belicos.
2.
I.
care
este
în
favoarea
războiului;
care
recomandă
soluționarea
disputelor
prin
forța
armată;
care
susține
războiul.
3.
II.
persoană
care
dorește
război,
care
cheamă
la
război;
susținător
al
războiului
pentru
soluționarea
problemelor
internaționale.
crimă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crime)
1.
violare
a
legii
penale,
care
se
pedepsește
cu
detenție
riguroasă,
muncă
silnică,
temniță
grea,
moarte
etc.;
omor.
2.
~
de
război
=
acțiune
săvârșită
de
membrii
unor
forțe
armate
în
timp
de
război
nesocotind
normele
dreptului
internațional
care
reglementează
legile
războiului;
~
contra
umanității
=
atrocități
recunoscute
pe
plan
internațional
ca
violând
legile
elementare
ale
umanității.
3.
nelegiuire,
fărădelege.
4.
păcat.
obsidional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. obsidional, lat. obsidionalis)
1.
(ant.)
referitor
la
asediul
unui
oraș,
de
asediu.
2.
(psih.,
sociol.)
care
lovește
locuitorii
unui
oraș
asediat.
3.
(despre
boli
infecțioase)
care
survin
în
cursul
războiului
de
tranșee.
4.
(ant.)
coroană
~ă
=
coroana
acordată
celui
care
a
livrat
un
oraș
asediat.
5.
(ist.)
monedă
~ă
=
monedă
bătută
în
timpul
unui
asediu
pentru
a
compensa
deficitul.
6.
(patol.)
delir
~
=
delirul,
nebunia
unei
persoane
care
se
crede
asediată,
persecutată.
7.
(psih.,
sociol.)
febră
~ă
=
psihoză
sau
panică
colectivă
a
unei
populații
asediate.
polemolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. polémologue)
1.
specialist
în
polemologie,
studiul
războiului
ca
fenomen
social.