Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
1. renegare publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri.
2. răzvrătire împotriva stăpânirii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)
1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăţilor etc.
4. (în literatura romantică) fiinţă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreţia, frumuseţea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de nelinişte, care stârneşte pasiuni, dorinţe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démonisme)
1. credinţă în demoni; demonie.
2. faptă sau influență a unui demon; demonie.
3. atitudine, răzvrătire demonică; satanism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fronde)
1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice.
2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale.
3. organ vegetal de forma unei frunze.
4. frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele.
5. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rébellion, germ. Rebellion)
1. răzvrătire prin acte de violenţă şi de ameninţare cu forţa faţă de organele de stat.
Parte de vorbire: s. f. pl.
Origine: (fr. représailles, lat. represalia)
1. măsuri de pedepsire luate de o autoritate de stat împotriva unor grupuri sociale ca urmare a săvârșirii de către acestea a unor acte de răzvrătire.
2. măsuri de constrângere luate de un stat împotriva organelor sau cetățenilor altui stat ca răspuns la măsuri similare luate de acel stat.