Dictionar

Rezultate secundare (Săi,):

Assai

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. assai)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) destul de, suficient.

2. (muzică) se alătură ca augmentativ la cuvântul care indică mișcarea unei melodii.

3. (sintagmă) allegro ~ = mai repede decât allegro.

4. (sintagmă) adagio ~ = mai rar decât adagio.


Grisai

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grisaille)

1. pictură monocromă în camaieu gri, care imită efectele sculpturii.


Pâsâi

Parte de vorbire: vb. (reg.)
Origine: (pâs + -âi)

1. tr. a chema, a striga pisica.

2. intr. a emite un zgomot șuierător și surd; a fâsâi.

3. a sufla cu presiune aerul printre buzele întredeschise.

4. a vorbi peltic.

5. (despre foc) a mocni.

6. (despre frunze) a fâșâi.

7. (var.) (reg.) a păsăi, (reg.) a pâsăi.


şaibă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Scheibe)

1. mică piesă metalică, plată şi găurită la mijloc, care se montează între şurub şi piuliţă.

2. roată de transmisie fără spiţe.


şaida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. scheider)

1. a efectua operaţia de şaidaj.


şaidaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scheidage)

1. operaţia de sortare, de triere a minereurilor prin spargere cu ciocanul de mână.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Assize

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.


Batir

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bátir)

1. fir de bumbac răsucit uşor, la însăilat.


Bernardin 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bernhardiner)

1. câine de talie mare, viguros şi musculos, alb cu pete roşii, dresat special pentru salvarea drumeţilor rătăciţi în munţi; saint-bernard.


Camaieu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camaïeu)

1. pictură în tonurile aceleiaşi culori; grisai.

2. gravură (pe lemn) în tonurile cele mai apropiate ale aceleiaşi culori.