Dictionar

sfacel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sphacèle)

1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie.
2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora.
 

sfădăios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (Moldova)  
Etimologie: (sfadă + -ios)

1. (persoană) căreia îi place cearta; certăreț.
 

SFAGN-, SFAGNO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sphagn/o/-, cf. gr. sphagnos)

1. „turbărie, mușchi”.
 

sfagnacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sphagnacées)

1. familie de plante: mușchii din care se formează turba.
 

sfagnicol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sphagnicolus; sphagnophilus
2. FR sphagnicole
3. EN sphagnophilous
4. DE torfmoosbewohnend; an Torfmoos
5. RU нa сфarнуме
6. HU tőzegmohán élő
 

SFAGNO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. sphagnos „turbărie, mușchi”)

1. „turbărie, mușchi”.
 

abcede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.
 

aboliționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
 

abolițiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.
 

acantosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.