Dictionar

Rezultate secundare (Sa.):

-os, -oasă

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum)

1. formează numeroase adjective de la o bază nominală sau verbală.

2. „oxiacid mai puţin oxigenat”, „sare metalică (pentru valenţă foarte mică)”.


Abatesă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abaţii sau a unei mănăstiri de femei.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Accesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.

2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.


Achiesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. acquiescer)

1. a accepta condiţiile unei acţiuni juridice, ale unui contract.


Acinos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acineux)

1. (despre glande) de forma unor boabe de strugure.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


AB-, ABS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.