Dictionar

bandulieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandoulière)

1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc.
2. în ~ = de-a curmezișul pieptului.
 

belieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bélière)

1. inel folosit pentru a suspenda un ceas de buzunar, o sabie etc.; verigă de care se atârnă sabia.
 

botă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botte)

1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.
 
 

iaido

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cuv. jap.)

1. arta luptei cu sabia, în Japonia.
 

portsabie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. porte-épée)

1. dispozitiv (de piele) atașat la centura militară sau la șa, în care se fixează sabia.