Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandoulière)
1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc.
2. în ~ = de-a curmezişul pieptului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bélière)
1. inel folosit pentru a suspenda un ceas de buzunar, o sabie etc.; verigă de care se atârnă sabia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. botte)
1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (decola)
2. separare chirurgicală a două planuri tisulare.
3. execuţie capitală prin tăierea gâtului cu sabia.
4. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cuv. jap.)
1. arta luptei cu sabia, în Japonia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. porte-épée)
1. dispozitiv (de piele) ataşat la centura militară sau la şa, în care se fixează sabia.