portsabie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. porte-épée)

1. dispozitiv (de piele) atașat la centura militară sau la șa, în care se fixează sabia.

belieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bélière)

1. inel folosit pentru a suspenda un ceas de buzunar, o sabie etc.; verigă de care se atârnă sabia.

buterolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouterolle)

1. 1.. unealtă pentru turtirea capului liber al unui nit.
2. capătul inferior, modelat decorativ, al unei teci de sabie.

centiron

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ceinturon)

1. centură făcută de obicei din piele de care se suspendă o sabie, un cuțit et cetera; (prin ext.) orice curea lată de piele.
2. (var.) centuron, cintron.

ensiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ensiforme)

1. (despre frunze) care are forma unei săbii; în formă de sabie; xifoid.

espadon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. espadon)

1. sabie mare și lată a infanteriei germane și elvețiene, cu garda în formă de cruce și cu mânerul lung, mânuită cu amândouă mâinile.
2. pește al cărui maxilar superior se prelungește în formă de sabie; pește-spadă.

gardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garde)

1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva.
2. ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități.
3. (sport) poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării.
4. a se pune în ~ = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins.
5. medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program.
6. parte a sabiei, între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor.