Rezultate principale (Sabotaj):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sabotage)
1. distrugere, stricare conştientă a unui lucru, a unei maşini etc., pentru a zădărnici o acţiune, un proces etc.; sabotare.
2. frânare intenționată a desfășurării normale a unui proces de producție; sabotare.
Rezultate secundare (Sabotaj):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)
1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susţină un antablament.
2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = şira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.
6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. saboteur)
1. (cel) care sabotează, care practică sabotajul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. sabota)
1. acțiunea de a sabota și rezultatul ei; sabotaj.