Dictionar

Rezultate principale (Sabotaj):

Sabotaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sabotage)

1. distrugere, stricare conştientă a unui lucru, a unei maşini etc., pentru a zădărnici o acţiune, un proces etc.; sabotare.

2. frânare intenționată a desfășurării normale a unui proces de producție; sabotare.

3. (var.) (înv.) sabotagiu.


Rezultate secundare (Sabotaj):

Coloană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat susţină un antablament.

2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.

3. ~ vertebrală = şira spinării.

4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.

5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.

6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.

7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).

8. şir vertical de cifre.

9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.

10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.

11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.

12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.


Sabotor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. saboteur)

1. (cel) care sabotează, care practică sabotajul.

2. (var.) saboter.


Sabotare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. sabota)

1. acțiunea de a sabota și rezultatul ei; sabotaj.