Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrhéphores, gr. arrhephoria)
1. tinere fecioare, slujitoare ale zeiţei Atena, care duceau pe cap coşuri cu obiecte sacre până la grădina sanctuarului, în timpul Panateneelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Avesta)
1. colecţie de texte sacre mazdeene, atribuite lui Zoroastru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphanie, gr. epiphania, apariţie)
1. arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor; (p. ext.) revelaţie a unei realităţi sacre, mitice; (fig.; poet.) revelaţie a unei lumi nevăzute.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. épulon, lat. epulo)
1. (la romani) preot însărcinat cu organizarea solemnităţilor religioase publice, a ospeţelor sacre şi, mai târziu, a jocurilor publice.
2. (în Roma antică) preot care era responsabil de banchetele și festivitățile care precedau sau închideau jocurile de circ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + astronomie)
1. disciplină care studiază motivele etnografice, textele sacre şi rituale tradiţionale ale popoarelor referitoare la astre, constelaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. favissae)
1. (ant.) pivniţă în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre.