sacrifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. sacrificare, fr. sacrifier)

1. tr. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni).
2. a ucide un animal pentru scopuri științifice sau pentru consum.
3. refl. a renunța la ceva sau la cineva.
4. a se jertfi; a se devota.

sacrificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sacrificable)

1. care poate fi sacrificat.

sacrificator

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. sacrificateur, lat. sacrificator)

1. (ant.) (preot) care oficia sacrificiile.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.

braișvanț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Breitschwanz)

1. blană mătăsoasă obținută prin sacrificarea mielului înainte de naștere.

devotament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. dévouement)

1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegație.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.

dezongulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. désongler)

1. cădere a cutiei cornoase a copitei la animale.
2. desprindere a unghiei de pe falangele animalelor sacrificate.

dezosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désosser)

1. a desprinde carnea de pe oase la animalele sacrificate; a scoate oasele de la pește.