Rezultate principale (Sacrificiu):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sacrifice, lat. sacrificium)
1. jertfă adusă unei divinităţi.
2. renunţare benevolă la ceva în interesul cuiva.
3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare.
Rezultate secundare (Sacrificiu):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)
1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héroïne, lat. heroine)
1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegaţie în muncă etc.
2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hécatombe)
1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale.
2. sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii.
3. măcel, masacru; grămadă de cadavre.
4. (fig.) mare număr de respinşi la un concurs, la un examen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. holocauste)
1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu în cinstea divinităţii, în care animalul sacrificat era ars în întregime pe altar.
2. exterminare a unui mare număr de oameni.
3. (fig.) ofrandă, sacrificiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. immolation)
1. actul de a imola, sacrifica, ucide ca sacrificiu pentru o divinitate.
2. actul de a se sacrifica pe sine.
3. jertfire, ucidere, imolare.