Dictionar

Rezultate principale (Sacrificiu;):

Sacrificiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sacrifice, lat. sacrificium)

1. jertfă adusă unei divinităţi.

2. renunţare benevolă la ceva în interesul cuiva.

3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare.


Rezultate secundare (Sacrificiu;):

Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Devotament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)

1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.

2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.

3. (var. înv.) devoiement, devuement.


Eroină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héroïne, lat. heroine)

1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegaţie în muncă etc.

2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări.


Hecatombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hécatombe)

1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale.

2. sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii.

3. măcel, masacru; grămadă de cadavre.

4. (fig.) mare număr de respinşi la un concurs, la un examen.


Holocaust

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. holocauste)

1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu în cinstea divinităţii, în care animalul sacrificat era ars în întregime pe altar.

2. exterminare a unui mare număr de oameni.

3. (fig.) ofrandă, sacrificiu.


Imolaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. immolation)

1. actul de a imola, sacrifica, ucide ca sacrificiu pentru o divinitate.

2. actul de a se sacrifica pe sine.

3. jertfire, ucidere, imolare.

4. (var.) imolațiune.