Dictionar

sacrificiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sacrifice, lat. sacrificium)

1. jertfă adusă unei divinități.
2. renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva.
3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare.
 

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
 

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.
 

brahman, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.f. pl., IV. s.m.  
Etimologie: (fr. brahmane)

1. I. referitor la brahmanism; brahmanic.
2. II. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene.
3. III. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare.
4. IV. unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin, bramin.
 

devotament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. dévouement)

1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegație.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.
 

eroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïne, lat. heroine)

1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegație în muncă etc.
2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări.
 

hecatombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hécatombe)

1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale.
2. sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii.
3. măcel, masacru; grămadă de cadavre.
4. (fig.) mare număr de respinși la un concurs, la un examen.