Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. massacre)
1. acțiunea de a masacra, de a ucide cu sălbăticie și în număr mare (ființe care nu se pot apăra); masacrare, măcel, carnaj.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sacer, it. sacro)
1. adj. cu caracter religios; sfânt.
2. foc ~ = (fig.) vocaţie, talent.
4. s. n. ceea ce transcede umanul, ceea ce este dincolo de lumea fizică, de profan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. sacrum)
1. os triunghiular la partea inferioară a coloanei vertebrale, care împreună cu oasele pelviene formează bazinul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)
1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (a- + sacrum)
1. anomalie constând în absenţa osului sacru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétyle)
1. (la arabi) piatră neagră care însoţea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboşari şi femei dansând.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. canoniser, lat. canonizare)
1. a trece pe cineva în rândul sfinţilor.
2. a institui ca regulă, a considera sacru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. charismatique)
1. (despre autoritate) care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar.
2. (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carnage)
1. acțiunea de a ucide, de a tăia în bucăți (în mod violent și sângeros) un număr mare de animale sau oameni și rezultatul acestei acțiuni; măcel, masacru.